Vezi ce acte sunt necesare pentru recuperarea taxei de primă înmatriculare

Juriştii spun că poate fi solicitată restituirea taxei de poluare. Vezi mai jos lista completă a actelor de care ai nevoie pentru a-ţi recupera taxa de primă înmatriculare.
- cererea de restituire a taxei;
- copie de pe chitanţa de plată a taxei;
- original şi copie de pe certificatul de înmatriculare al autovehiculului eliberat de Serviciul Înmatriculări din cadrul Instituţiei Prefectului;
- un document din care să rezulte data primei înmatriculări a autovehiculului în străinătate;
- copie de pe cartea de identitate a persoanei;
- declaraţie pe proprie răspundere cu rulajul mediu anual la data înmatriculării în România.
- expertiza tehnică efectuată de RAR privind deprecierea autovehiculului rulat.

Cum să faci milioane din creşterea păstrăvilor! 

Cu un plan de afaceri bine pus la punct, o păstrăvărie se poate dezvolta cu uşurinţă în numeroase zone din ţară. În funcţie de configuraţia terenului, costurile pot fi mai mici sau mai mari. Astfel, valoarea investiţiei nu depinde numai de aspectul acesta, ci şi de structura solului sau de distanţa faţă de punctul de aprovizionare cu materiale de construcţie.
Investiţia poate fi redusă atunci când se urmează nişte etape esenţiale gândite tocmai pentru a eficientiza procesul de construire şi pentru a reduce cheltuielile de investiţie în acelaşi timp. Cu toate acestea însă, se pot face nişte estimări care să se apropie de valoarea reală a costurilor iniţiale de investiţie. Astfel, pentru o păstrăvărie care deţine o suprafaţă a luciului de apă de 2.000 mp şi care include o casă de incubaţie, un filtru sanitar, spaţiul de locuit al păstrăvarului, un depozit pentru hrana păstrăvilor şi o magazie pentru diverse materiale, investiţia poate ajunge la aproximativ 1.500.000 lei. La o producţie estimată la 120 de tone anual, profitul net poate ajunge cu uşurinţă la 300.000 lei. Acestea sunt estimările făcute în cazul unei păstrăvării de dimensiuni mai mari, iar această sumă poate fi obţinută mai rapid cu ajutorul proiectelor de obţinere a fondurilor europene. Cei care doresc însă o afacere care să fie începută imediat pot construi cu succes o  păstrăvărie mai mică şi pot obţine un profit semnificativ. În plus, în situaţiile în care structura solului o permite, păstrăvul poate fi crescut în bazine de pământ, nebetonate. Pentru orice afacere de acest fel, este nevoie de o cantitate de informaţii specializate care pot fi obţinute apelând la un profesionist sau printr-o instruire făcută cu ajutorul unui ghid specializat de construire a unei păstrăvării.

 

Yuanul chinezesc va fi noul dolar! 

 

Moneda americană îşi va pierde poziţia dominantă din economia globală până în 2025. În acelaşi timp, euro şi yuanul vor ajunge la acelaşi nivel, într-un sistem monetar cu mai multe monede, potrivit estimărilor Băncii Mondiale.
Schimbarea va fi determinată, în principal, de creşterea economiilor emergente, având în vedere că şase astfel de ţări – Brazilia, China, India, Indonezia, Rusia şi Coreea de Sud – reprezintă peste jumătate din creşterea economică globală, în ultimii 14 ani, se arată într-un raport al Băncii Mondiale, citat de Financial Times. Implicaţiile acestor schimbări sunt majore. Potrivit lui Mansoor Dailami, principalul autor al raportului, vor exista investiţii uriaşe în ţările care sunt motorul creşterii economice. De asemenea, multinaţionalele cunoscute vor înceta să aibă o poziţie dominantă ca în prezent. În plus, sistemul monetar se va dezvolta treptat, doborând dolarul din poziţia de monedă principală pentru rezervele internaţionale. Banca Mondială crede că euro este cel mai „credibil“ rival al dolarului american, cu o condiţie: să treacă de criza datoriilor care afectează, în prezent, mai multe state din zona euro. Despre China, în raport se arată că autorităţile au început deja „internaţionalizarea“ yuanului, prin dezvoltarea unei pieţe offshore şi încurajarea folosirii monedei proprii în tranzacţiile internaţionale. „Un rol mai important pentru yuan ar rezolva problema diferenţei dintre puterea economică enormă a Chinei pe plan mondial şi dependenţa sa de monede străine“, se arată în raport. Cel mai probabil scenariu pentru sistemul monetar internaţional este un sistem multiplu de valute, centrat în jurul dolarului, euro şi yuanului, mai anticipează autorii raportului.
Andrei Ispas

DEZBATERE: Mai avem nevoie de agenţi imobiliari?

Cei 10.000 de agenţi imobiliari care activau în România în perioada de boom al pieței au reuşit să îşi atragă antipatia publică, reproșul principal ce li se aduce fiind că acela că au câștigat sume importante de bani fără prea mult efort. Deși criza i-a secerat pe 7.000 dintre ei, cei care au supraviețuit au încă mult de lucru la capitolul imagine.

Potenţialul financiar al industriei a determinat o serie de bucureşteni, cu pregătiri în varii domenii, să se îndrepte spre profesia de agent imobiliar. În perioada de glorie a pieţei, la 250 de oameni era repartizat un broker imobiliar. Şi acum mai circulă legenda taximetriştilor transformaţi peste noapte în agenţi imobiliari cu maşini de lux la scară. Criza a cernut, în ultimii trei ani, o bună parte din agenţiile de apartament, iar brokerii rămaşi susţin că au supravieţuit doar profesioniştii. Cu toate acestea, cei 3.000 de agenţi care mai activează pe piaţă încă se confruntă cu grave probleme de imagine.

„Imaginea agenţilor imobiliari e negativă în rândul publicului, din cauza nemulţumirilor faţă de activitatea acestora. De cele mai multe ori, sunt asimilaţi ca fiind nişte «băieţi deştepţi» şi nicidecum ca având nişte calităţi“, consideră Ioan Bejan, consultant al Institute for Real Estate, Construction and Housing Viena.
Dacă în 2007/2008 vindeau orice produs imobiliar le cădea în mână, în ultima perioadă s-au întors la vechea dragoste: apartamentele vechi, singurul segment care a întreţinut piaţa în ultimii ani. Prima măsură adoptată de dezvoltatorii de ansambluri rezidenţiale la apariţia crizei a fost crearea propriilor birouri de vânzări, pentru a evita contractarea unor servicii externe.
„Nu cred că ar fi eficient să îi plătesc (pe agenţii imobiliari n.red.), pentru că nu putem controla interesul pe care şi-l dau pentru promovarea proiectului, motiv pentru care ne-am dezvoltat propria noastră echipă de vânzări. Dacă foloseşti serviciile unor agenţi imobiliari, nu ştii dacă fac tot posibilul să vândă“, explică Cristian Tudor, director în cadrul Comnord, dezvoltatorul ansamblului Ten Blocks.
Când au intrat pe piaţă, majoritatea dezvoltatorilor străini au apelat la serviciile unor multinaţionale de genul Colliers International, CB Richard Ellis sau DTZ Echinox. Un pic mai târziu, obligaţi să reducă din costuri, investitorii au fost nevoiţi să renunţe la aceste servicii, iar în 2008 companiile de consultanţă imobiliară fie şi-au închis departamentele rezidenţiale, fie şi-au restrâns activitatea doar pe segmentul locuinţelor de lux.
„Noi putem lucra şi cu agenţii contra unui comision. Dacă vine un agent la noi şi vrea să încheiem un parteneriat, prin care el aduce clienţi, noi suntem bucuroşi, însă 99,99% din apartamentele vândute în Cosmopolis sunt prin propriul nostru birou de vânzări. Am fost 6-7 persoane când lucrurile mergeau bine pe piaţă, iar acum suntem patru. E mult mai eficient pentru că ştii produsul. Când un agent are contracte cu mai mulţi dezvoltatori, nu ştie toate detaliile. Aici noi ştim tot ce se întâmplă în fiecare zi“, subliniază Cosmin Lupu, director de vânzări în cadrul Cosmopolis. 
Apartamente greu de vândut
De cealaltă parte, agenţii imobiliari spun că, de fapt, ei nu vor să colaboreze cu dezvoltatorii, deoarece aceştia promovează produse nevandabile şi nu acceptă negocierea.
„Brokerii nu vor să colaboreze cu dezvoltatorii, deoarece apartamentele noi nu se vând. Ele nu pot concura cu apartamentele vechi ca suprafaţă, locaţie sau dotări. În plus, ei preferă să intermedieze vânzarea locuinţelor noi de pe piaţa secundară, adică cumpărate de la dezvoltatori şi repuse pe piaţă, deoarece proprietarii au mai mare flexibilitate la stabilirea preţului, pe când dezvoltatorii sunt foarte rigizi“, spune Dragoş Vîlceanu, preşedintele Asociaţiei Brokerilor Imobiliari (ABI).
Pentru a îmbunătăți percepția legată de credibilitatea agenţilor, asociaţiile profesionale au început să apeleze la companiile de asigurări pentru a încheia nişte poliţe de malpraxis, care acoperă daune de maximum 10.000 euro.
„Se pot pierde actele în original sau cheile de la intrare. Se poate sparge o vază în timpul vizionării. Agentul poate da drumul la apă, ea nu funcţionează, o lasă din neglijenţă deschisă, după care apa porneşte şi inundă locuinţa. Dacă nu există această asigurare, clientul este nevoit să meargă pe mâna agentului imobiliar“, recunoaşte preşedintele ABI. 
Cei 150 de membri ai ABI sunt obligaţi să încheie această poliţă oferită de Platinum. Asigurările se încheie individual, iar prima anuală este de 30 de euro. O poliţă de răspundere civilă a fost încheiată şi de Asociaţia Profesională a Agenţilor Imobiliari din România, la nivel de organizaţie. Această poliţă este oferită de Astra prin intermediul brokerului Marsh.
Lipsa profesioniştilor
„Reticenţa faţă de agenţii imobiliari vine şi din faptul că toată lumea poate intra în această branşă, pentru că nu există programe de învăţământ care să profesionalizeze industria. În acest fel, totul ţine de persoană, dar nu ai cum să îi testezi performanţa“, consideră Cristian Tudor.
ABI a început de curând să organizeze cursuri acreditate de Ministerul Educaţiei pentru profesionalizarea industriei, însă consultanţii din piaţă vorbesc despre necesitatea armonizării sistemului educativ cu practicile europene.
„Noi am asimilat nişte minime norme care reglementează activitatea de prestator de servicii imobiliare, dar acestea nu sunt obligatorii. Ele ar trebui puse într-un act legislativ pentru a obliga la un cod de conduită profesională. Acum, dacă eşti nemulţumit de serviciile unui agent imobiliar, nici nu ai cui să te plângi. Protecţia consumatorului nu are nicio putere asupra acestei industrii, deoarece nu este reglementată“, concluzionează Ioan Bejan.
Comisioanele de odinioară
Din cauză că nu mai marchează câştigurile din comisioane de altădată, agenţii imobiliari care au mai rămas pe piaţă şi-au negociat un salariu de bază mai consistent. Potrivit datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică, venitul salarial mediu net aferent activităţilor din tranzacţii imobiliare, din luna martie a acestui an, a fost de 360 de euro, cu 6,7% peste luna precedentă. Comparativ cu luna martie a anului 2009, se poate observa însă o creştere de 60 de euro.
Dacă acum trei ani comisioanele din tranzacţii erau colectate cu regularitate, acum pot trece luni bune fără a încasa altceva decât salariul de bază. Secate de resurse, agenţiile imobiliare numai la trainingul angajaţilor nu se mai gândesc.
„Cred că taximetriştii care făceau imobiliare s-au mai cernut, însă nu ştiu câte companii investesc în trainingul agenţilor. Ei se axează pe supravieţuire şi nu bagă bani în aşa ceva. Poţi găsi câţiva agenţi profesionişti pe piaţă, în cadrul companiilor mai mari. Problema este că experienţa lor vine din perioada în care cererea era mai mare decât oferta, iar apartamentele se vindeau fără probleme.
Un agent care are un portofoliu de apartamente ar trebui să găsească un punct comun între profilul cumpărătorului şi produsul care i se potriveşte, nu să plimbe clientul prin 30 de apartamente până îl plictiseşte“, consideră Cosmin Lupu.
Un lucru este cert, toţi actorii pieţei imobiliare sunt conştienţi că simpla facilitare a întâlnirii dintre vânzător şi cumpărător nu mai poate asigura comisionul agentului, motiv pentru care acesta trebuie să capete nişte abilităţi, să ofere nişte analize de piaţă şi o ghidare spre opţiuni de finanţare.

Autostrada Transilvania: prioritate sau prostie?

UPDATE În timp ce o parte dintre politicieni consideră Autostrada Transilvania o prostie, alţii spun că este un obiectiv important pentru România şi că trebuie continuate lucrările, întrucât este o autostrada extrem de importantă. Mai mult, o stagnare a lucrărilor sau renunţarea la contractul cu Bechtel ar putea costa statul român mai mult decât lucrările efective, estimate la cel puţin 5 miliarde de euro.

Fostul ministru al Transporturilor, Radu Berceanu, a declarat marţi la Craiova, că lucrările de construcţie la autostrada Transilvania nu reprezintă o prioritate pentru România, pentru că acest proiect a fost şi este "o prostie".
Contact de capital.ro Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România, susţine că proiectul poate fi oprit, dar nu se va rezolva nicio problemă, dimpotrivă costurile vor fi mult mai mari când se va reveni asupra proiectului, dând ca exemplu Canalul Siret-Bărăgan, care a intrat acum în atenţia autorităţilor după ce lucrările au fost oprite în regimul comunist.

"O lucrare de infrastructură o poţi abandona, dar proiectul rămâne îngropat o perioadă, şi există posibilitatea să fi reluat după o perioadă de ceva ani, iar atunci vei constata că ai costuri mult mai mari decât în prima variantă", a explicat Pârvan. Potrivit lui, Autostrada Transilvania este și va rămâne un proiect prioritar nu doar pentru Transilvania, însă autoritățile și-au stabilit 40.000 de obiective prioritare din care foarte puține sunt finalizate.

O părere similară are şi Grigore Pop, preşedintele Cartel Alfa Cluj, potrivit căruia, costurile de întreţinere a unor lucrări în stagnare sunt extrem de mari, "sunt lucrări care se degradează", iar costurile sunt suportate tot de contribuabili.

El precizează că proiectul este unul prioritar, iar o reziliere sau îngheţare a contratului implică costuri mari care trebuie plătite constructorului.

"De ce vine domnul Berceanu acum şi spune că proiectul este o prostie. Nu era chiar el cel care a dat undă verde proiectului în 2009. Dacă se abandonează construcţia pe o perioadă de câţiva ani ne trezim cu costuri suplimentare", spune liderul Cartel Alfa.

Grigore Pop spune că în prezent din cei 1200 de salariaţi pe "şantier" au mai rămas circa 300 de persoane care pregătesc acţiunile de reluare a lucrărilor pe două tronsoane, pe o porţiune de 10 km între Gilău-Aghireşu şi Suplacu de Barcău-Borş.

În cadrul unei dezbateri a Comitetului Naţional pentru Dezvoltare (CND),
Directorul Agenţiei de Dezvoltare Regională Sud-Vest (ADR S-V) Oltenia, Marilena Bogheanu, a afirmat, că pentru judeţele din Transilvania, în strategia naţională de autostrăzi şi drumuri expres au fost prevăzute mai multe coridoare europene pentru infrastructura rutieră.

"Vreau să vă spun că ne comparăm cu alte regiuni care, oricum, erau mai dezvoltate ca noi şi ştiţi mult mai bine ca mine că în strategia naţională de autostrăzi şi drumuri expres trec foarte multe coridoare europene prin Transilvania, dar nu mai continuu, pentru că se înţelege ce vreau să spun", a adăugat Marilena Bogheanu.

La rândul său, fostul ministru al Transporturilor Radu Berceanu a intervenit spunând că autostrada Transilvania "a fost o prostie şi este o prostie".

"Autostrada Transilvania nu e o prioritate. Pentru că am vorbit cu Uniunea Europeană, noi, România, şi am spus: 'vrem Culoarul IV' şi după aceea nu am fost serioşi să ne ţinem de Culoarul IV. De aceea nici nu ne sprijină UE şi de altfel nimeni pentru Transilvania. Am făcut acea bucată, pentru că era începută 80 la sută şi trebuia făcută, pentru că era păcat să aruncăm pe geam toată munca aia şi banii ăia. Dar nu e o prioritate. În domeniul autostrăzilor, autostrada Transilvania este prioritatea doi. Dacă mergem până la Cluj, ne omoară pe străzi", a spus Berceanu.

Boc: Această autostradă este extrem de necesară

La jumătatea lunii, premierul Emil Boc declara, la Cluj-Napoca, că "această autostradă este extrem de necesară acestei părţi de ţară şi ştim cu toţii câte beneficii poate să ofere. /.../ ca să nu mai vorbim de continuarea până la graniţă şi legarea cu alte autostrăzi din Ungaria. E un lucru extrem de benefic şi care, alături de coridorul IV, care este finanţat din bani europeni, reprezintă priorităţile majore ale infrastructurii de transport din România".

La acea dată existau declaraţii ale ministrului actual al Transporturilor, Anca Boagiu, potrivit cărora autorităţile nu au niciun leu disponibil pentru lucrările la Autostrada Bechtel şi că până la rectificarea bugetară din iunie nu se pot aloca fonduri.

Prim-ministrul preciza atunci că "priorităţile în ceea ce înseamnă autostrada Transilvania sunt cele legate de continuarea tronsonului Câmpia Turzii – Gilău cu tronsonul Gilău – Nădăşel şi finalizarea tronsonului din Bihor. Acestea sunt cele două priorităţi, concomitent cu extinderea pregătirii pentru tronsonul Târgu Mureş – Câmpia Turzii, unde din nefericire nu există în acest moment nu numai exproprieri făcute, ci nici măcar proiectul tehnic. Am dat să lucreze şi la această componentă strategică de pregătire. Pentru aceste două tronsoane de care am vorbit, avem şi proiect tehnic, sunt pregătite şi exproprierile; cu alte cuvinte putem intra în teren în acest an".

Graficul lucrărilor, modificat din nou

Proiectul de construcţie a Autostrăzii Transilvania a început în 2004, în baza unui contract estimat la 2,2 miliarde de euro, acordat companiei americane Bechtel.

Construcţiile au fost suspendate în 2005, când autorităţile au început să reanalizeze contracte încheiate de guvernarea precedentă, termenul de finalizare fiind astfel prelungit cu un an.

Proiectul pentru Autostrada Transilvania vizează o lungime totală de 415 kilometri, dar porţiunea construită până în prezent cu finanţarea statului, la şapte ani de la lansarea proiectului, a depăşit cu puţin 10% din traseul total.

În acest an, Compania Naţională de Autostrăzi (CNADNR), împreună cu firma Bechtel au căzut de acord asupra unui nou grafic al lucrărilor la Autostrada Transilvania, cu noi termene ce vor depăşi finele anului viitor.

Dacă la începutul anului 2009, atunci când la conducerea Ministerului Transporturilor se afla Radu Berceanu, conform graficului de lucrări postat pe site-ul companiei, până la începutul acestui an trebuiau să fie finalizaţi peste 150 de km. În prezent, se poate circula doar pe porţiunea Câmpia Turzii-Gilău (51,5 km).

Vezi mai jos graficul vechi al lucrărilor:
Secţiunea 1A, Braşov-Făgăraş (53 km): perioadă realizare 28.11.2010- 31.12.2013;
Secţiunea 1B, Făgăraş-Sighişoara (52 km): perioadă realizare 28.02.2010- 31.12.2013;
Secţiunea 1C, Sighişoara-Ogra (56 km): periodă realizare 29.11.2009- 31.12.2013;
Secţiunea 2A, Ogra-Câmpia Turzii (37 km): perioadă realizare 29.11.2009-31.12.2010;
Secţiunea 2B, Câmpia Turzii-Cluj Vest (54 km): perioadă realizare 28.05.2004- 28.02.2010;
Secţiunea 3A, Cluj Vest–Mihăileşti (24 km): perioadă realizare 01.03.2008- 31.12.2010;
Secţiunea 3B, Mihăileşti-Suplacu de Barcău (76 km): perioadă realizare 02.01.2010- 31.12 2012;
Secţiunea 3C, Suplacu de Barcău-Borş (64 km): perioadă realizare 28.05.2004- 28.02.2010.

În 2004, lucrările au început simultan pe două segmente - Secţiunea 2B Câmpia Turzii-Cluj Vest şi Secţiunea 3C Suplacu de Barcău-Borş.

Noul grafic prevede finalizarea a încă 88 de km abia la finele anului viitor.
 
Cum arată noul grafic:

Conform site-ului, CNADNR, "Autostrada Transilvania" reprezintă o autostradă de patru benzi, cu o lungime de 415 km, care parcurge ruta de la Nord-Vest de Braşov în centrul României până la Oradea, la graniţa cu Ungaria. Autostrada va trece prin orasele Braşov, Făgăraş, Sighişoara, Târgu Mureş, Cluj Napoca şi Oradea.

Din raţiuni constructive, Proiectul a fost împărţit în 8 segmente, după cum urmează:
• Secţiunea 1A, Braşov-Făgăraş (53 km) : perioadă realizare 2011-2013 ;
• Secţiunea 1B, Făgăraş-Sighişoara (52 km) : perioadă realizare 2010-2013 ;
• Secţiunea 1C, Sighişoara-Ogra (56 km) : periodă realizare 2010-2013 ;
• Secţiunea 2A, Ogra-Câmpia Turzii (37 km) : perioadă realizare 2011-2013 ;
• Secţiunea 2B, Câmpia Turzii-Cluj Vest (54 km) : perioadă realizare 2004-2011;
• Secţiunea 3A, Cluj Vest–Mihăileşti (24 km) : perioadă realizare 2011-2012 ;
• Secţiunea 3B, Mihăileşti-Suplacu de Barcău (76 km) : periodă realizare 2011-2013 ;
• Secţiunea 3C, Suplacu de Barcău-Borş (64 km) : periodă realizare 2004-2012 .

Bebelușii aduc milioane de euro maternităților private

Anual sunt investite zeci de milioane de euro pentru deschiderea de noi maternități private, nu doar în Capitală, ci și în țară. Care este miza acestei expansiuni fără precedent?

Voi naște la privat sau la stat?  Această întrebare a ajuns, în ultimii ani, subiect al dezbaterilor de familie, în cadrul cărora se cântăresc opțiunile pe care le are la îndemână viitoarea mamă pentru a se asigura că va avea parte de o naștere fără complicații, în condiții decente. Fericitul cuplu are de ales între o unitate care garantează standarde civilizate, o îngrijire atentă, evident, la un preț pe măsură, dar fără așa-numitele „plăți-informale“, respectiv o unitate care oferă servicii în regim de gratuitate teoretică, dar unde va trebui să facă față unor întrebări de genul „cât voi da anestezistului?“, „dar medicului și asistentelor?“ și, eventual, va trebui să achite o taxă suplimentară „de lux“, dacă dorește să stea singură într-o rezervă.

Acest confort costă între 50 de lei și peste 500 de lei, în funcție de localitate și condițiile oferite de rezervă. Cum trebuie aleasă maternitatea? „În primul rând, viitoarea mamă trebuie să fie consiliată în ceea ce privește deciziile legate de sarcină și despre cea mai bună modalitate de a naște atât pentru ea, cât și pentru copil“, spune Fady Chreih, director executiv la Regina Maria (noua denumire a CMU - Centrul Medical Unirea).
„Ca regulă, încurajăm nașterea naturală și în apă“, mai spune el. Compania a anunțat recent că în maternitățile pe care le deține în București (Spitalul de Obstetrică și Ginecologie, Spitalul Euroclinic - din 2005, dar unitatea a fuzionat cu CMU în toamna lui 2010) și Brașov s-au născut 5.000 de bebeluși. În București, principalul con­curent este MedLife, cu o singură maternitate, în Life Memorial Hospital. Conform re­pre­zentanților companiei, în cele două săli de nașteri au venit pe lume, din a doua parte a anului 2007, aproximativ 3.000 de bebeluși. Aplicând tariful minim de 7.000 de lei pentru o naștere, asta înseamnă pentru clinică încasări de 21 milioane lei (peste cinci milioane de euro).
În afara Capitalei, marile companii ezită, deocamdată, să se extindă cu maternități, Regina Maria fiind singura care a deschis o unitate la Brașov. Mai mulți antreprenori locali au des­chis însă unități independente, așa că maternitățile private nu sunt deloc o raritate. Prețurile diferă însă foarte mult de la  o unitate la alta, la fel și condițiile oferite. Dacă în București prețul unei nașteri naturale trece de 7.000 de lei, în alte orașe din țară, o gravidă trebuie să plătească 1.400 de lei pentru o naștere normală, dar prețul poate depăși 6.000 de lei.

Printre întrebările pe care o viitoare mămică trebuie să le pună clinicii înainte de a decide unde naște este dacă anestezia epidurală și/sau recoltarea de celule stem sunt incluse în preț. Expansiunea nu se oprește aici: Polisano investește 20 de milioane de euro într-un spital la Sibiu, care va include și o maternitate, la Satu Mare s-a deschis o maternitate la începutul anului, în urma unei investiții de 1,2 milioane de euro, iar la Iași se construiește, în parteneriat public-privat, o maternitate de 15 milioane de euro.

Sumele trimise în ţară de românii aflaţi la muncă în străinătate şi-au continuat scăderea puternică în primul trimestru din acest an , cumulând doar 758 milioane euro, ceea ce reprezintă un minim al ultimilor şase ani. Declinul se datorează atât situaţiei dificile de pe piaţa muncii din state precum Spania, dar şi schimbării atitudinii faţă de România a multor conaţionali plecaţi afară.

Comparativ cu primul trimestru din 2010, sumele de la „stranieri” sunt cu 10% mai mici. Remiterile acestora au fost chiar mai mici decât în primul trimestru din 2005, când s-au cifrat la 769 milioane euro, în condiţiile în care în urmă cu şase ani nu erau plecaţi afară la muncă atât de mulţi români.

Comparativ cu perioadele de vârf, din 2007-2008, sumele trimise în ţară de românii care muncesc afară sunt de două ori mai mici şi nu se ştie dacă situaţia se va îndrepta în curând.
Astfel, chiar dacă multe economii europene au revenit pe creştere de ceva timp, condiţiile de pe piaţa muncii din multe state europene rămâne dificilă. În Spania, de exemplu, care reprezintă una din primele două destinaţii pentru „stranieri”, şomajul a ajuns la 20,7% în luna martie, cel mai mare nivel din Uniunea Europeană, unde şomajul se cifrează pe medie la circa 10%.

Totuşi, încă din comentariile postate de cititori la articolul precedent (din urmă cu o lună) reieşea o tendinţă destul de gravă pentru România – foarte mulţi din cei plecaţi afară la muncă aproape că nu mai vor să audă de România şi intenţionează să „îî tragă” după ei pe cei dragi rămaţi încă în ţară.

La o astfel de situaţie poate nu se ajungea dacă, după ce au respirat aerul normalităţii în diferite ţări europene, „stranierii” nu ar fi fost scârbiţi de fiecare dată când se întorceau acasă de corupţia din mai toate instituţiile, de atitudinea „primitivă” a vecinilor de altădată, de cum erau furaţi de mai toţi meşterii angajaţi să le construiască sau să le repare ceva prin casă şi de multe altele.

Multe reclamaţii ale „stranierilor” se refereau şi la faptul că pentru sumele trudite afară şi trimise acasă nu li s-au acordat deloc anumite  reduceri de taxe sau impozite din partea statului sau băncilor şi chiar au fost spoliaţi de cei amintiţi.

Dincolo de faptul de a compara nişte cifre care arată dramatic, situaţia e cu atât mai dureroasă cu cât România ar putea pierde definitiv o bună parte din populaţie, o populaţie activă de care avem nevoie ca de aer să contribuie pentru ţară şi pentru părinţii lor şi ai noştri, a căror pensie nu mai are de cine să fie susţinută.