Sumele trimise în ţară de românii aflaţi la muncă în străinătate şi-au continuat scăderea puternică în primul trimestru din acest an , cumulând doar 758 milioane euro, ceea ce reprezintă un minim al ultimilor şase ani. Declinul se datorează atât situaţiei dificile de pe piaţa muncii din state precum Spania, dar şi schimbării atitudinii faţă de România a multor conaţionali plecaţi afară.

Comparativ cu primul trimestru din 2010, sumele de la „stranieri” sunt cu 10% mai mici. Remiterile acestora au fost chiar mai mici decât în primul trimestru din 2005, când s-au cifrat la 769 milioane euro, în condiţiile în care în urmă cu şase ani nu erau plecaţi afară la muncă atât de mulţi români.

Comparativ cu perioadele de vârf, din 2007-2008, sumele trimise în ţară de românii care muncesc afară sunt de două ori mai mici şi nu se ştie dacă situaţia se va îndrepta în curând.
Astfel, chiar dacă multe economii europene au revenit pe creştere de ceva timp, condiţiile de pe piaţa muncii din multe state europene rămâne dificilă. În Spania, de exemplu, care reprezintă una din primele două destinaţii pentru „stranieri”, şomajul a ajuns la 20,7% în luna martie, cel mai mare nivel din Uniunea Europeană, unde şomajul se cifrează pe medie la circa 10%.

Totuşi, încă din comentariile postate de cititori la articolul precedent (din urmă cu o lună) reieşea o tendinţă destul de gravă pentru România – foarte mulţi din cei plecaţi afară la muncă aproape că nu mai vor să audă de România şi intenţionează să „îî tragă” după ei pe cei dragi rămaţi încă în ţară.

La o astfel de situaţie poate nu se ajungea dacă, după ce au respirat aerul normalităţii în diferite ţări europene, „stranierii” nu ar fi fost scârbiţi de fiecare dată când se întorceau acasă de corupţia din mai toate instituţiile, de atitudinea „primitivă” a vecinilor de altădată, de cum erau furaţi de mai toţi meşterii angajaţi să le construiască sau să le repare ceva prin casă şi de multe altele.

Multe reclamaţii ale „stranierilor” se refereau şi la faptul că pentru sumele trudite afară şi trimise acasă nu li s-au acordat deloc anumite  reduceri de taxe sau impozite din partea statului sau băncilor şi chiar au fost spoliaţi de cei amintiţi.

Dincolo de faptul de a compara nişte cifre care arată dramatic, situaţia e cu atât mai dureroasă cu cât România ar putea pierde definitiv o bună parte din populaţie, o populaţie activă de care avem nevoie ca de aer să contribuie pentru ţară şi pentru părinţii lor şi ai noştri, a căror pensie nu mai are de cine să fie susţinută.